Universitatea Cluj-Napoca: iulie 2008

"Ultimul simbol al lui "U" s-a stins din viaţă". Astfel caracterizează istoricul Gheorghe I. Bodea, dispariţia doctorului Mircea Luca. Cel mai longeviv jucător din istoria echipei, cel care a antrenat-o şi a şi condus-o, s-a stins din viaţă marţi dimineaţa. Gheorghe I. Bodea a acceptat să reconstituie pentru clujeanul.ro destinul celui care a fost identificat cu tot ceea ce înseamnă spiritul "U".

"Este ultimul simbol al Universităţii. Este cel care odată cu moartea lui va lua cu el tot ceea ce înseamnă spiritul "şepcilor roşii"", îşi începe istoricul Gheorghe I. Bodea relatarea.

Doctorul Mircea Luca a fost căpitanul Universităţii Cluj în cea mai grea şi mai încercată perioadă din istoria clubului, cea a bejeniei de la Sibiu. Fostul mare "U"-ist juca pe postul de fundaş central şi a evoluat în toată cariera pentru numai pentru "şepcile roşii", între anii 1932 şi 1957, fiind căpitan între 1941 şi 1957. Gheorghe Bodea îşi aminteşte ca ultimă dovadă vie a ataşamentului lui Luca pentru culoriile "alb-negre", o declaraţie a acestuia. "Ţin minte că ultima oară când am vorbit cu el îmi spunea: "Nestrămutata mea convingere e că "U" Cluj a fost şi va fi mereu simbolul mişcării sportive din România, ca studenţimea este viitorul unei ţării prin prospeţime, vigoare şi tinereţe. Universitatea nu a cerut niciodată mărirea sportivă, performanaţa obligatorie, ci a avut doar o ambiţie, de a da peste nas unor echipe ce-şi arogau drepturile ce nu le aveau, ca CCA, Dinamo, Venus sau Vasas", îşi aminteşte istoricul clujean.

"În exil, pescuiau în Cibin, să nu moară de foame"

Perioada bejeniei a fost cea mai grea, dar si cea mai importantă perioadă din istoria clubului. Între anii 1940 şi 1945, Mircea Luca, din poziţia de lider al echipei, a fost obligat să părăsească împreună cu întreaga mişcare studenţească din Cluj, teritoriul Ardealului de Nord. Refugiul s-a produs din cauza Dictatului de la Viena, din 1940, când nord-vestul Ardealului a fost ocupat de Ungaria până la sfârşitul războiului.

"Echipa a plecat la Sibiu, în bejenie. În jurul lui Mircea Luca s-au strâns jucătorii, clujenii alungaţi în refugiu. Cu toate acestea, au reuşit să-şi păstreze statutul, echipa şi totul, ceva unic în lume! Cu tot cu Universitate! În acei ani, Luca şi Coracu au fost chemaţi la lotul naţional din poziţia de studenţi la "Medicină". Trăiau într-o mizerie extraordinară. Pescuiau în Cibin şi duceau peştele la restaurant să-l pregătească. Erau muritori de foame. Marile echipe din Bucureşti au reuşit să cumpere o parte a jucătorilor importanţi, dar Luca nu a vrut niciodată să plece, în ciuda ofertelor", îşi aminteşte istoricul Gheorghe Bodea.

La întoarcerea din exilul de la Sibiu, Universitatea se afla într-o situaţie critică, neavând nici măcar echipament de joc. Jumătate din lotul de fotbalişti au murit pe front ori s-au întors grav rănţi. Magazinierul echipei, Szany Baci, le-a pregătit însă o surpriză la revenire: "Szany baci păstrase toate echipamentele ascunse şi le-a scos când au ajuns jucătorii, spunându-le cu lacrimi în ochi: "Luaţi, jucaţi, ştiam că o să vă întoarceţi". Moment în care căpitanul Luca l-a pupat, fiind copleşit de clipa ce i-a înlăcrimat pe toţi fotbaliştii studenţilor. Aveau cu ce să joace, când nici nu mai sperau", povesteşte istoricul.

"A fost eroul meciului mileniului pentru "U" "

Duelul din 1947, dintre "U" si Vasas, este după părerea lui Bodea momentul cheie din istoria Universităţii şi, totodată, cel mai dramatic. "În acel moment s-a decis. Ai noştri întorşi după ce echipa a fost alungată să-şi recâştige dreptul de a juca la Cluj. Aici se născuse deja o mare echipă, campionă a Ungariei, Vasas. În schimb noi, cu fotbalişti morţi sau rănţi pe front, fără un picior şi totuşi se încropeşte o echipă gata să lupte pentru recâştigarea dreptului de juca la Cluj. Nu era meciul secolului, ci meciul mileniului pentru istoria clubului!", narează Bodea.

Disputa a fost presărată cu clipe de un dramatism rar întâlnit. Imaginile cu Mircea Luca evoluând magistral cu arcada spartă, au rămas întipărite pe veci în memoria colectivă a suporterilor "şepcilor roşii", fiind chiar caricaturizată mai târziu. Istoricul clujean descrie momentul, prin ochii copilului de altădată, la vârsta de 10 ani, acesta fiind şi primul meci văzut de Gheorghe Bodea pe stadionul Universităţii: "În stadion era o linişte de mormânt. Susţinătorii ambelor echipe aşteptau deznodământul. Era o miză enormă: învingătoarea rămânea la Cluj, dobândindu-şi dreptul de a juca aici. Cele două echipe intră pe teren moment în care se văd diferenţele. Cei de la Vasas aveau echipamente moderne, noi, freza făcută, siguri pe ei, erau doar vedetele mari ale vremii. Noi, cu echipament de cinci ani, cu pantofi împrumutaţi, flămânzi, jigăriţi... Acum mă gândesc că erau doar profesori universitari sau doctori în teren... Gândiţi-vă ce impact a avut acest moment asupra unui copil ca mine. Un copil reţine astfel de momente şi le pune la suflet", îşi aminteşte Bodea.

A jucat cu arcada spartă

Istoricul rememorează modul desăvârşit în care stoperul şi liderul spiritual şi din teren al studenţilor, Mircea Luca, a condus echipa. "Începe meciul. Vasas atacă furibund, dar noi rezistăm, dar nu printr-un joc extraordinar, ci prin hotărârea nestrămutată a lui Luca de a nu trece nimeni de el. Înalt, frumos, subţire, cu părul blond, răvăşit, parcă acum îl văd.... La un duel aerian i s-a spart arcada, moment în care Coracu, student la "Medicină" în anul IV, cel mai avansat dintre toţi, îl pansează. Atunci nu erau schimbări. Ei, această imagine a fost imortalizată pe veci de cei prezenţi în tribună."

Luca a făcut istorie pentru Universitatea, conducând fără cusur o apărare ce a ferecat drumul spre poartă al adversarilor şi a impulsionat atacurile, prin trasoarele lui Coracu, extrema stângă şi prin intervenţiile "de matador" ale lui Luca. Au învins cu 4-0. Echipa de suflet a Clujui şi a Ardealului se întorsese acasă.

Intrarea în nemurire

După ce a trecut de acest moment de cotitură în istoria universitarilor, Mircea Luca a continuat să evolueze în tricoul alb-negru până în anul 1957. După retragerea din activitate el a rămas mereu lângă echipa care l-a crescut, fiind antrenor, mai ales în vremurile grele si chiar şi preşedinte la ananghie, când puţini se mai strângeau în jurul echipei.

Unul dintre cele mai iubite personaje nu doar din istoria Universităţii, ci din cea a Clujului, a trecut în nefiinţă marţi dimineaţă. Doctor, profesor universitar la Facultatea de Medicină din Cluj, antrenor şi conducător la Universitatea. "Acesta a fost Mircea Luca, un nume care e scris cu litere de aur în istoria seculară a unui club "la baza căruia stă o idee, un spirit ce a fost reprezentat prin fapte de oameni ca Luca", conchide, pătruns de emoţie, profesorul Gheorghe Luca, un mare "U"-ist, prietenul fotbaliştilor cu şapcă roşie şi omul care a susţinut scris ideea de "U" Cluj, iniţiată de doctorul Iuliu Haţieganu în perioada interbelică şi dusă la desăvârşire de Mircea Luca, "căpitanul din bejenie."

SURSA clujeanul.ro

Universitatea Cluj-Napoca

"U" CLUJ 1919

Arhivă blog

Despre mine

miercuri, 30 iulie 2008

Mircea Luca nu se mai afla printre noi!!!

Viaţa şi moartea doctorului Luca. Citeşte emoţionanta şi incredibila poveste a ultimului simbol al lui "U

marți, 29 iulie 2008

Meciurile Universitatii Cluj sezon 2008-2009

SERIA A II-A (VEST)

S-a stins o glorie a Universitatii

duminică, 27 iulie 2008

„U” bate Timişoara II